EPISTEMOLOGIE !@#

Acum vreo opt ani, prin primavara (si pe mine primavara ma nauceste de cap cu lumina, parfumurile si zumzetul ei de viata in re-start), dupa o zi spendida prin gradina am hotarat sa ma retrag in varful patului si in linistea serii sa ma upgradez putin cu ce au mai zis prietenii prin Facebook sau Whatsapp ce poze au mai suit pe Pinterest sau pe Instagram, chestii de “relache”, cu  laptopul in brate, o felie de cozonac si un pahar de vin.

Si aici incepe povestea.

Cum pahar de vin nu aveam, am pus laptopul pe cuvertura usoara ce acopera patul si am glisat spre frigider sa torn intr-un pahar trei degete de “licoare rozee”. Cele dintre voi care sunteti casatorite stiti ca in general in casa mai convientuieste cel putin o entitate daca nu doua – trei de diferite inaltimi, cu un comportament in general haotic si curios (ca sa nu zic “stupid”ca nu e frumos cand vorbesti de partenerul de viata). 

Ajunsa in pragul usii si fericita ca mai am doar trei pasi pana la pat, am asistat la unul din acele fenomene neconoscute ce par a-normale, care ma conving de fiecare data ca daca nu suntem singuri in univers cu siguranta exita si un multivers  in care lucuruile se pot intampla si altfel.

Imaginati-va un film in relanti: sotul meu apucand un colt din cuvertura de pe pat si tragand de ea ca de o vela umflata, din ea zburand prin aer, speriat un prumbel alb cu aripile desfacute pline de lumina ce prabusindu-se cu zgomot din inaltul camerei ma trezeste la viata.

Era laptopul meu facut tandari, bucati insirate pe jos intrand incet in coma indusa ca sa nu mai sufere saracu’.

“Failure is not an option!” se zice ca ar fi spus specialistii NASA din Cape Canavaral in timpul  accidentul Appolo 13, doar ca laptorul meu continea milioane de biti de informatie urgenta si importanta ce aveau puterea de a-mi transforma viata in rai sau in calvar.

Solutia? Resuscitare, inmormantare sau …

A doua zi la un service cu niste IT-isti hippioti in Piata 1 Mai am asistat la cea mai interesanta operatie de clonare dupa experimentul cu oaia Dolly.  

Prima data m-au intrebat politicosi daca sunt de acord sa il demonteze. Am dat din cap muta de durere. Apoi cu o dexteritate uluitoare au scos hard disk-ul, placile, tastatura, ecranul si inca 10-15 piese care habar nu am la ce folosesc. Au facut o copie a laptopului care acum rula pe unul din monitorele lor cat LCD-ul meu din living,  legat  de un fel de turn argintiu unde mi-au spus ei ca acum domiciliaza tot sufletul laptop-ului meu si m-au intrebat daca am nevoie de ceva specific, un program sau niste fisiere sa le puna bine. Am arat cu degetul mai multe foldere pe ecranul supercomputerului lor ce acum se manifesta precum laptopul meu. Mi-au spus ca aveam virusi, hijackeri, infectori si inca vreo zece feluri de troieni (ma tot ganderam la Ulise la Sirene si la o suma cu multe zerouri) si ca m-au scapt de ei, gata, e ok , si pana se rebuteaza sistemul (adica il arunca la rebuturi! mi-am zis)  sa beau o cafea Illy de la automat si daca vreau pot sa ma joc un tetris (un fel de CandyCrush simplificat).

Cand am plecat aveam acelasi laptop, cu un hardisk de 5 ori mai mare, ultimul sistem de operare, toata informatia copiata si reordonata, o viteza de procesare ce se triplase si inca 8 programe noi ce mi-au facut viata mai usoara si mai frumoasa de atunci. Ma costase cat un sfert de laptop dar Packard Bell-ul meu cu un ecran de de 10 inchi functioneaza impecabil si azi.

Ceva s-a petrecut in fumul acela de tigari si si cositor topit. O minune care mi-a salvat jobul, bunisess-ul  si mi-a imbogatit viata.

Hipiotii aia au facut copie mai buna ca originalul?!

Cand becul fost inventat de Beckinson iar frigiderul de Fridginson, automobilul de Automachinen, iar leadershipul de Lederson, ochelarii de Okinson, iar Facebook-ul de Facebokson, vinul de Vinenberg si laptopul de Laptinson in 1968[1].… 🙂  nimeni nu s-a gandit ca toate astea utilizate la scara planetara vor revolutiona lumea.

Si noi chiar folosind toate inventiile astea o facem pentru ca niste tipi Geniali le-au inventat. Asa ca daca acum putem azi sa mulgem laptele direct de la Carrefour, in tetrapack si stam o ora de vorba cu prietenii pe plaja in Tahiti, pe Skype, este pentru ca niste tipi destepti le-au facut sa mearga. Creativ, extraordinar, fantastic, tipi astia au creat civilizatia in care traim acum.  Cu bune si rele. Civilizatia de azi…

Alti brainiaci cu o tigara manuala in coltul gurii, stand la soare in Esalen (South California) s-au intrebat cum pot sa COPIEZE  TALENTUL inovatorilor, cum ar putea REPLICA PERFORMANTA celor ca Beckinson, Fridginson, Automachinen si Laptinson si a celorlalti tipi geniali, modul in care gandesc “out of the box”, felul in care fac lucrurile in mintea lor sau le fabrica in “lumea reala” ,  sistemul lor “minte-corp” care transforma si impinge inainte… realitatea.

Asa ca tipii astia din California au creat Human Potential Movement si mai tarziu NLP (numita si Programare Neuro-Lingvistica).

Spectaculos este ca brainiacii, meta-lingvistii si modelatorii de excelenta din NLP ca John T. Grinder, Richard W. Bandler, Robert Dilts si altii, programand neuro-lingvistic, chiar au reusit sa copieze si sa replice modelele geniilor, sa le decodeze “programele” interne (comportamentul/gandirea) in limbaj specific – precis si, in final, sa re-faca aceste “programe” intr-un mod usor de transmis si digerat (upload) pentru orice fiinta umana profesionista: NLP – un metamodel al modelor de excelenta. Si o epistemologie.

Si uite-asa viata a devenit mai cool … nu-i asa? Pentru ca noi de fapt folosim aceste modele si epistemologie din domeniul NLP in fiecare zi din viata noastra, pe bucati, parti sau chiar module intregi fara sa ne dam seama cat sunt de naturale si firesti:

• Ti s-a intamplat vreodata sa mergi intr-o vizita sau la un meeting si sa te lipesti/conectezi instanateu cu cineva de parca-l cunosti de la 10 ani. Aplici fara sa stii parti din Modelul de Rapport Empatic din NLP ce presupune o simetrie a miscarilor celor aflati in dialog, utilizarea similara a imaginilor, sunetelor, sau sau perceptiilor kinsetezice etc. Si asta produce, indiferent de situatie, o relatie interumana extraordinare cu ceilalti cu care te afli in dialog.
• Ai avut vreodata sentimentul ca cineva te minte, sau ca brusc cand ai atins un subiect discutia a devenit HOT pentru celalalt sau pentru tine. Si nu te-ai intrebat cum ai facut de ai stiut. Acuitatea senzoriala crescuta te ajuta sa simti, vezi, auzi variatiile microtonale vocale, sau micro-miscarile faciale ce fac diferenta dintre ceva si altceva, Da si NU, minciuna si adevar. Parti din modelul de performanta de calibrare si acuitate senzoriala din NLP.
• Unii oameni sunt carismatici, au prezenta scenica, au “carlig la sala” cum zic actorii, parca s-au nascut sa vorbeasca cu multimile, si cand vorbesc parca te energizeaza, te ridica de pe scaun, te fascineaza, te entuziasmeaza. Modelul carismei in prezentarile publice este unul dintre cele mai complexe si interesante seturi de modele de performanta din NLP. De la transformarea fricii de a vorbi in public in performanta si pana la crearea si utilizarea unor triggere spatile sau gestuale ce declanseaza emotii in audienta.
• Unora le iese tot ce isi pun in minte. Le iese ca prin farmec. Parca au citit “The Secret”, “Law of Attraction” , Napoleon Hill , Dale Carnegie sau una dinte cele cateva mii de carti despre succes sau au participat la conferintele lui Bob Proctor, Herv Erk, au fost restartati de Mark Victor Hansen si Jack Canfield cu “Chiken Soup”, Tony Robbins cu “Awaken The Giant Within” , Wayne Dyer cu “ Change Your Life Change your Thoughts” , Depaak Chopra, sau Tony Robbins si lista poate continua. Le regasesti in modelele NLP copiate de la oameni de succes. Modele NLP despre succes, obiectiv bine formulat sau structura intentiei. Sau Modelul Excelentei personale fundamentat pe respiratie, fiziologie, stare si inalta performanta.

 

BTW: Ai remarcat cum un cuvant spus intr-un context schimba complet sensul frazei, directia conversatiei si starea interlocutorilor?

Ce e mai important pentru mine – m-am intrebat in 2001 urmand primul curs al lui E.deBono despre gandire – cand mi-e foame?

Sa primesc din cand in cand o ciorba de peste? Sau sa invat cum sa-mi fac o undita cum sa pescuiesc, cum atrag pestele in undita, cum il gatesc si cum ma hranesc sanatos? Ce imi da mai mule optiuni mai multe resurse mai multa linbertate?

Asa am descoperit un domeniu fascinant NLP in  care transformarea personala se produce pe un nivel logic superior (Gregory Bateson):

invat

cum sa invat

cum sa invat.

In baza unor nevoi sau unor dorinte exprimate explicit si confirmate implicit si congruent la nivel neconstient.

Pe romaneste: mananc “vegan”, fac slim-in-6, beau apa Bilbor ca are si K nu numai NaCL, ma re-casatoresc cu aceeasi baiat cu care sunt casatorita de 25 de ani, invat sa predau limbajul semnelor pentru bebelusi, conving o Lhasa Apso sa latre, vorbesc italiana in 4 ore, intru in KFC si comand “ un plin cu fara plumb de 98 si o spalare cu ceara pe exterior”,  sunt propria mea Sefa,  am 1 milion de euro cash, sunt libera de orice conventie stupida, reglementare imorala, ma distrez copios la transele de masa televizate la ore de maxima audienta politica si, oricand, pot sa-mi conving sistemul meu nervos ca sunt fericita. NonStop. Si chiar sunt.

[1] Pentru perfectionisti, becul fost inventat de Edison iar frigiderul de un persan, Avicena, automobilul de un flamand Verbiest pentru imparatul Chinei, iar leadershipul de Platon, ochelarii de un chinez in secolul XII, iar Facebook-ul de Mark Zuckerberg, vinul in neolitic in zona Marii Negre si laptopul de Alana Kay de la Xerox in 1968.…destepti tipi.

 

M.P.