Business Excellence Modeling R&D. By CoEvolve
03 Dec

Cum invat sa invat sa uit ce am invatat

Child-with-Brain-Shock

Baietelul era imbracat cu un tricou albastru pe care scria BIGMAN, nu ca ar fi fost mai mare decat manerele scaunelor din ceainaria micuta de langa Piata Dorobanti, niste pantaloni cu doua petice mari in genunchi colorate strident in verde si parca umflate ca genuncherele voleibalistilor. Cand s-a ridicat din fund a avut o miscare unduioasa, a pus mainile pe mocheta maronie si s-a ridicat in maini facand ceva ce n-am mai vazut decat la o capoiera baraziliana: un salt mic in care mainile au rupt contactul cu solul, apoi a cazut pe picioare usor dezechilibrat, usor doar, si s-a asezat in fund la loc langa un fel de Transformer demontat. Toata lumea a amutit in ceainarie. Singurele zgomote erau gandurile si intrebarile din capul meu “Ce taaare! Cum poate sa faca asta? De unde a invatat asta? Cum a invata? Cat timp i-a luat?…”.

 Si atunci mi-am adus aminte de Fendelkrais, modelarea competentelor umane in NLP New Code si despre metodele de invatare de performanta si “know nothing state”. Si cat e usor e pentru astia mici sa invete. Orice sau aproape orice.

“Analfabetul secolului 21 va fi cel ce nu stie sa invete, sa dez-invete, si sa re-invete”

Teoria spune ca o interventie intensiva in timp ce inveti, creste semnificativ aptitudinile studentului .

Practic, din pacate fara a fi aplicate in diferite contexte, experimentate si exersate pe principiul eroare – feedback- invatare, după un scurt varf de competenta, abilitatile dispar sau sunt reprimate de pattern-urile , tiparele comportamentale cu “istorie si radacini”pana ce vechile obiceiuri isi reiau locul dominat in individ ( vechile conexiunei neuronale mielinizate istoric sunt accesate mult mai usor, probabilistic).

De asta exercitiul  de transformare efectuat obsesiv-compulsiv si mai ales in context variat (la serviciu, acasa, la bunici, la mall, pe buda, la bere, la plaja, la ski, cu copilul vecinului, cu politistul si cu sefu’;)) creeaza premizele unei ancorari solide sau chiar a unor colapsari de tipare comportamentale ce conduce catre excelenta personala. Altfel toata educatia nu este decat uimire, sclipire de geniu temporara si … cultura generala.

Stai, parca e ceva in limbi straine in textul de mai sus.

Mai pe romaneste:

Daca nu repeti ori de cate ori ai ocazia (orice situatie poate fi utilizata ca un context de invatare – te disocizi de context si iti dai feedback si apoi te bagi la loc in conext si decizi ce pastrezi si ce arunci din ce ai invatat) atunci toata istoria ta cu bune si rele, care e mult mai adanc inradacinata in tine (cu multiple reflexe verbale, vizuale sau auditive etc. create undeva in timp) incepe sa iasa la suprafata ca uleiul. Si in loc sa te trezesti ca faci chestii noi, naucitoare chiar si pentru tine (competentele ce fundamenteaza comportamentul sunt acumultate in baza unor credinte ce uneori limteaza sau elibereaza individul) descoperi ca te-a furat viata si ca fara flexibilitate faci ce ai mai facut, asteptandu-te sa obtii rezultate diferite – semn de stress- mental de tip furie, fuga, amortire, sau blocaj.

Si cu atat mai neprofitabil pentru tine este cand nici nu iti dai seama ca nu ai iesit definitiv din obiceiurile vechi.

Stima de sine

Ce-ti mai ramane de facut, ca sa o dai de gard de tot, este, in plus, sa nici nu mai crezi in tine.

Stima de sine din piramida lui Maslow incepe sa nu mai existe si nici nu este potentata de legatura cu ceilalti, de apartenenta. Si atunci ajungi sa nu mai realizezi ce ti-ai propus (cand, unde, cu cine, cu ce resurse, cu ce intentie liberatoare, si mai ales de unde stii ca ai realizat), obiectivele (sau visele) nu se mai implinesc, iar tu daca te intreb, nu (mai) stii care e misiunea ta personala in viata, valabila si confirmata empatic de tine cel de la 80 de ani, si cel de 4 ani si de tine, cel ce nu vorbeste dar stie si face, intuitiv, si conduce exceptional masina cand tu vorbesti la telefon cu….

NOTA: Daca v-am naucit de cap este pentru ca ati citit prea repede fara a intelege sensul si semnificatia cuvintelor folosite in dialogul zilnic mult prea superficial. De fapt lucrurile stau exact pe dos… Sau nu!

Cand inveti ca vrei sau ca trebuie, ca asa te-ai hotarat tu (sau altii !!!), lucrurile se pot intampla ca mai sus.

Dar cand pui mana pe plita-ncinsa si te frigi de-ti vine sa tipi, inveti direct, complet, senzorial si definitiv. Si tii minte pentru totdeauna.

Si ceea ce face diferenta este canalul pe unde intra experienta noua. Sau canalele. Si intensitatea si corelatiile lingvistice. Si gandirea… uneori :)

La scoala (sau la training) esti pus in banca, directionat sa asculti ce ti se spune, sa fii atent si sa scrii.

De fapt ce ascult?

Cuvintele – de exp. “m-a muscat cainele”

Avand o semnificatie stiuta doar de cel ce le enunta, poate sa insemne ca era un pitbull sau un pekinez, ca mi-a prins mana in gura si m-a strans-o usor sa simta ca sunt eu sau am doua gauri de canini de 2 cm si curge sange in siroaie, si ca s-a intamplat asta acum 2 ore, 10 minte sau 20 de ani.

Si daca in mintea celui ce preda inseamna ceva poate ca si in mintea celui ce invata inseamna altceva. Cati dintre voi ati fost muscati de caine si textul de mai sus v-a creat o usoara panica sau senzatie interna de tensiune?

Intonatia si nonverbalul – pe care le percep daca am invatat undeva cum sa percep asta (sau din experienta mea de viata). Cu ajutorul lor incep sa inteleg mai multe.

Asa ca daca profesorul zambeste cand spune ca l-a muscat cainele presupun ca experienta a fost placuta. Nu? Dar daca misca din cap de la stanga la dreapta zambind?! Stai ca am citit in niste carti cum e cu nonverbalul:

1. daca misca din cap asa inseamna ca… neaga sau

2. daca isi misca vertebrele din zona Cervical C8 pentru o mai mare flexibiltate in degete inseamna ca e…. bulgar(sic!).

3. Iar daca mai sta si cu bratele incrucisate e clar ca e inchis la dialog,

– sau se scarpina si nu-l vad eu, … intre coaste (?!)

– sau isi intinde romboizi si deltoizi,

– sau Dumnezeu mai stie ce face (…si autorii cartilor).

Asa ca fiind atat de multe variante si informatii care sa le procesez constient cand de abia reusesc sa “controlez” 7+/-2 variabilile si asta cu greu, respect comanda sa fiu atent, si sunt ATENT. La ce? La text, la scris, la cuvinte, la gandurile din capul meu, la ideile care-mi vin, la plata creditului sau la colega de banca care si-a schimbat tunsoarea.

 

Bine si cand pui mana pe plita incinsa?

“Invatarea este o schimbare permenenta a comportamentului ca rezultat al unei experiente” B.F. Skinner

Informatia se acumuleaza senzorial complet, direct si “pe neasteptate” si asta provoaca in afara invatarii complete (memorare si inferare logica) si o conditionare … a la Pavlov.

Altfel spus cand vad/simt plita inrosita/calda imi aduc aminte automat (= retraiesc intern) intreaga experienta.

Iar gandirea si procesul de analiza / sinteza se face de abia dupa acumularea informatiei, dupa memorizarea conditionata.

Adica injur dupa ce m-am fript.

Rezultatul: Tin minte. Memorez. FOREVER.

Despre memorie

Aici mai bine il citiez pe dr. John Grinder din cartea NLP Origins.

“În conformitate cu cele mai recente modele ale proceselor de memorizare, amintirile nu sunt stocate ca blocuri intacte ce vor fi regăsite şi prezentate. Ele sunt stocate în locaţii distincte din punct de vedere fizic (ariile primare corticale corespunzătoare fiecărui canal de intrare) ale sistemului nervos central respectiv, specific, în sisteme de reprezentare diferite. Conexiunile între ele sunt intermediate de circuitele sinesteziei.

A îţi aminti înseamnă deci a reasambla părţi ale experienţei stocate în locaţii diferite rezultând ceea ce pare (în prezent) a fi reprezentarea coerentă a unei experienţe din trecut, reprezentare ce satisface intenţiile şi cerinţele actuale ale persoanei ce işi aminteşte. Aceste intenţii şi cerinţe actuale ale persoanei ce îşi aminteşte, operează ca filtre ale mecanismului de căutare ce reconstruieşte amintirea respectivă.

Deci, toate aceste reprezentări sunt, în ultimă instanţă, profunde opere de ficţiune. Apropos, faptul că sunt ficţiuni NU este o descalificare ci un simplu avertisment epistemologic privind veridicitatea celor ce citiţi.

Deci, în ce masură credeţi că este probabil ca aceste piese sa fie reasamblate astfel încât să se potrivească cu reprezentarea arhivată în vreun aparat atotştiutor, omniprezent (şi inexistent) ce înregistrează audio-video 360 grd de undeva din ceruri?

Memoria este selectivă şi fundamental incompletă.

Aşadar, amintirile pot varia în funcţie de starea, intenţiile şi filtrarea existente la momentul când s-a produs evenimentul dar şi în funcţie de starea, intenţiile existente şi filtrele aplicate la momentul reconstrucţiei amintirii de către persoana ce face reasamblarea. Anumite părţi ale reconstrucţiei obţinute vor fi identificate şi prezentate iar altele nu. Deoarece starea, intenţiile şi cerinţele persoanei ce îşi aminteşte se schimbă, la fel se întâmplă şi cu reprezentarea a ceea ce s-a petrecut. Unele din aceste diferenţe depind de granulaţia reprezentării (specificitatea sa) şi sunt limitate la un tip logic specific de reprezentare – descriere, interpretare şi evaluare (presupunând că cel ce face reconstrucţia sau chiar cititorul poate face diferenţa între aceste moduri diferite de reprezentare). Este puţin probabil însă, deoarece majoritatea oamenilor fie mai au încă de învăţat, fie sunt incapabili sau nu doresc să le respecte.

Testaţi voi înşivă!

Amintiţi-vă ultima dată când aţi mâncat la restaurant. OK, pregatiţi-vă – faceţi o reprezentare a ceea ce s-a petrecut…

Gata! Minunat:

Care era culoarea dominanta a desenului de pe meniu?

Ospătarii puneau felurile pe masă dintr-o anumită parte şi debarasau din cealaltă? Din care?

Cum era mâncarea aranjată pe farfurii?

Se potrivesc culorile tăvilor cu florile de pe bufet – care bufet:)?

Care a fost prima persoană care a vorbit după ce s-a dat comanda?

Cei care au vorbit ulterior au păstrat ritmul acestuia sau au existat diferenţe semnificative de ritm al vocii?

Zgomotul din restaurant cobora şi urca la un anumit interval?

Textura felurilor de mâncare se potrivea?

Cât de clar puteai să auzi zgomotul din bucătărie în timp ce se pregătea mâncarea?

Cât de des oamenii care stăteau unul lângă altul oglindeau mişcările persoanei de lângă ei prin comparaţie cu oglindirea mişcărilor celor din faţă aflaţi la aceeaşi masă sau la masa din stânga ta?

Scaunele făceau mult zgomot când le trăgeai să te aşezi?

Ospătarul era dreptaci sau stângaci?

Cum era aşezată faţa de masă faţă de colţurile mesei?

… o mulţime de întrebări fără importanţă pentru majoritatea oamenilor.

Când reconstruieşti o amintire, ideea este că ai sarcina să selectezi dintr-un număr enorm (chiar infinit) de lucruri ce pot fi reprezentate. Cele pe care chiar le foloseşti în reconstrucţie indică de fapt intenţia şi scopul avute acum când reconstruieşti amintirea. În exemplul de mai sus, m-am referit mai ales la aspectele fizice. Ce-ar fi dacă ne-am aventura în relaţiile existente între cei de acolo şi în procesele complexe pe care aceste relaţii le implică? Situaţia devine şi mai complexă. Comparând ceea ce ai construit deja referitor la acea dată când ai fost la restaurant cu informatiile de acest tip, reconstrucţia va conţine mai multe sau mai puţine date decât cele stocate? În mod surprinzător, oricare răspuns este posibil – vei regăsi multe lucruri pe care nu le-ai pus în reprezentarea ta şi altele care există în reprezentarea ta însă sunt absente din datele arhivate de acel sistem omniprezent din ceruri.

În plus faţă de natura selectivă şi incompletă a reasamblării, apar diferenţe şi la un nivel mai înalt. Reprezentarea pe care ai făcut-o a fost subiectivă, s-a axat, de exemplu, mai ales pe aspectele vizuale? Ai dat atenţie sunetelor din mediu (restaurant)? Ce referiri ai făcut la gustul mâncării, la combinaţia şi succesiunea gusturilor, la subiectele discutate şi la modul în care s-a schimbat starea celor de la masă în funcţie de subiectul convestaţiei?

Chiar contează ce s-a întâmplat cronologic?

Care este scopul cercetării cronologice a evoluţiei unui lucru atât de complex cum este apariţia unui nou domeniu? Speri să poţi prinde un pic din procesul descoperirii, poate având intenţia de a folosi acest proces în a face tu însuţi descoperiri similare? Eşti atât de naiv încât să crezi că doi oameni ce se confruntă cu “acelaşi” set de stimuli (experienţe) vor răspunde în “acelaşi” fel? Am pus acelaşi în ghilimele pentru a-ţi reaminti că acelaşi set de stimuli NU sunt la fel atunci când sunt procesaţi de neurologii diferite. Chiar este relevant pentru tine – ca cercetător – să ştii cum a reacţionat o persoană cu un trecut complet diferit la stimulii existenţi la începuturile NLP? Chiar crezi că ascultând muzica şi dansând pe ritmuri tradiţionale congoleze sau antrenând şi călărind cai pur sânge arab… îţi va folosi în a fi un modelator mai bun? Crearea unui set de tipare funcţionale îi va ajuta pe tineri să iasă din jungla deasă a drogurilor şi să se îndrepte spre o cale luminoasă de unde unii dintre ei să-şi ajute foştii amici? Chiar e un avantaj să vorbeşti vreo opt limbi; sau să apreciezi rănile de război şi intervenţiile aferente care-ţi salvează viaţa; sau cum să faci un tren să deraieze cu o cantitate minimă de explozibil; sau să trimiţi mingea de golf la 300 de iarzi exact pe direcţia corectă; sau să ai competenţe deosebite în automatică; sau să proiecteyi un sistem automat de adăpare a cailor; sau…

Personal cred că nu. Însă este foarte riscant să generalizezi pornind de la un singur exemplu.”

 

Dr. John Grinder (Originile NLP)

 

Asa ca ma intorc si intreb: pana la urma… “de ce invat?”

 

– Bazal pentru a-mi satisface nevoile biologice, ca hrana, respiratie, sex. Sau alte niveluri din pramida lui Maslow.

– Si mai invat pentru ca am un motivator de tip recompensa si pedeapsa care uneori functioneaza mai ales in relatia cu emisfera dominanta si logica, si in acele actiuni in care memoria si logica primara primeaza, “e rational”. Alteori nu functioneaza?

– Dar mai invat si pentru placerea descoperirii in sine, pentru a obtine un rezultat measteptat (la problema la matematica) sau pentru bucuria de a reusi. Am satisfactia ca stiu cum sa rezolv situatia si un jet de Dopamina imi stimuleaza sinapsele, produce vasodilatatie, reduce motilitatea gastrica etc. si ma recompenseaza in timpul executiei spre reusita.

– Si mai invat, structurez, ordonez, creez informatie pentru ca sunt viu si ma manifest ca o negatie a entropiei din principiului 2 al termodinamicii. Ma bat cu entropia, creez negentropie si tensiune termodinamica. Sustenabil, ecologic, si creativ.

Un stalker!

Cand invat am nevoie de o calauza, un stalker in mijocul picnicului zeilor de la marginea drumului. Pentru a ma ajuta, sustine si incita catre descoperirea FORTEI din mine (unii ii spun unconscious mind, eu ii zic neconstient pentru a evita incluziunea =  “in-constient” sau ordonarea = “sub-constient”).

Sugata Mitra la TED intr-o prezentare ce contine semintele educatiei viitorului.
[embedyt]https://www.youtube.com/watch?v=y3jYVe1RGaU[/embedyt]

Exista un rost al dascalilor/profesorilor/trainerilor de a fi ghizi, mentori si parteneri in parcursul experientei traite in aceasta EXTRAORDINARA Disonanta Cognitiva  structurata continuu … numita Viata.

Care merita traita intens, profund, total pe marginea riscului suprem. Pentru a o avea candva ca amintire. Vie.

Mancati o felie de cozonac de craciun, cumparati-va cadouri si iubiti-va. Inca mai e Anul Nou. Si oricum vine si Pastele. Si ziua ta.

Stiai?

Like it? Share It!
Share on Google+Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterPin on Pinterest