Business Excellence Modeling R&D. By CoEvolve
08 Dec

DE CAND SI PANA CAND? DE UNDE SI PANA UNDE?

TheShift_3

Am revazut zilele astea filmul “The Shift” cu Wayne Dyer si mi-a sarit in ochi inca ceva nou, ca de fiecare data cand il revad. Povesteste la un moment dat despre nuvela lui Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, care ajuns pe patul de moarte se intreaba “Daca am facut totul gresit?”

Uneori obosesti sa faci numai ce trebuie si totusi… sa nu faci nimic bine. Sa deschizi ochii dimineata si sa constati ca sotul vrea fix camasa necalcata, copiii vor la micul dejun exact ce nu ai gasit ieri la Mega Image, afara a nins desi e septembrie si lopata este inca ascunsa dupa masina de tuns iarba, intind asternuturile proaspat spalate iar vecinul incepe sa coaca vinete pentru zacusca, la televizorul pornit din reflex sunt numai stiri “de la ora 5”… iar femeia nu poate veni la curatenie ca a cazut pe scari…

Ca sa ma protejez de alte “probleme care pandesc marsave” dincolo de usa casei raman acasa, in fata computerului sau cu o carte in mana in fotoliul preferat si imi creez propria realitate.

In cazul in care totusi trebuie sa fii la birou – a mai patit si celalalt director nu stiu ce nenorocire tocmai azi cand vine un client fooooarte important – decizi sa pornesti hotarata intr-acolo spunandu-ti ca nimic nu te va atinge si vei fii “zen”

Nu-i asa ca te simti bine cand vezi ca parca vorbesc cu cuvintele tale? Nu-i asa ca iti suna cunoscut si ca ti s-a intamplat macar o data sa ai o zi “d’aia”?

Tu decizi daca astepti pana in ultima clipa, pe patul de moarte, ca sa-ti faci bilantul sau daca azi mori si renasti. Renasti astazi, cu o viata noua in care “zen” e mai mult decat un cuvant ce te opreste sa-ti rozi unghiile, sa tipi la copii, la prieteni sau la angajati sau sa vezi rosu cand vecinul binevoitor si-a pus masina pe locul tau de parcare.

Eu am decis deja acum un an dupa ce am participat la un seminar. Azi pot sa il numesc “de incepere a transformarii”.

Inainte mai participasem, ca si voi probabil, la tot felul de cursuri de dezvoltare personala sau profesionala cu nume pompoase de la “Time management” la “Cum sa-ti schimbi viata in 7, 8, 12 sau 44 de pasi… sau zile” numai ca la finalul lor acea camasa a sotului era tot necalcata, la Mega Image lipsea in continuare musliul cu pisici dorit de copii iar perdeaua rosie cobora la fel de brusc cand aveam de mers 50 de metri cu 2 baxuri de apa prin bunavointa masinii vecinului. Nici realitatea de la birou nu se simtea mai bine, continuand la randul ei sa vina ca un cutremur amenintator peste mine avand forme diverse de teancuri de dosare, telefoane care suna continuu, angajati cu probleme… carora “zenul meu” le facea cu greu fata in timp ca maturau din cale orice urma de “time management”.

M-am dus deci la acest seminar sceptica, facand mai mult hatarul unor prieteni, asteptandu-ma la un trainer mai mult sau mai putin carismatic… m-am dus mai bine-zis fara sa astept nimic.

Au urmat cateva ore din nu-mi mai amintesc decat ca am experimenta intr-o dinamica permanenta o multime de modele cognitive comportamentale (cum aveam sa aflu mai tarziu) si ca planurile mele de “elev silitor modern” venit cu tableta sa-si ia notite au fost complet zadarnicite. Cateva ore care m-au convins sa particip la transformarea propriu-zisa de 16 zile.

Si as putea poate sa o descriu pas cu pas desi parca nu mai tin minte nimic. Cum organizatorii nu mi-au promis solutii miraculoase, ceea ce pe de-o parte mi-a dat incredere dupa experientele anterioare, nici vecinul nu a incetat sa-si parcheze masina pe locul meu, nici dosarele sau problemele angajatilor nu s-au imputinat si nici ninsoarea din noiembrie nu ne-a ocolit.

S-a intamplat insa altceva… as spune ca “zenul meu” s-a imprietenit cu creierul si si-au luat abonament la sala… la fitness pentru creier si suflet.

Nu spun ca s-a schimbat ceva in realitate dar spun ca s-a schimbat felul meu de a percepe realitatea, spun ca vad lucrurile intr-o lumina diferita si ca m-am transformat cu fiecare zi, cu fiecare modul, poate nu in cea care – pompos spus – imi doresc sa fiu ci in cea care ma simt bine sa fiu. Si am inteles cum sa fac asta pentru tot restul vietii.

Nu v-as fi impartasit povestea mea daca prietenii mei – caci intre timp am devenit prieteni – nu ar organiza un nou curs NLP Practitioner – Transform 2014 incepand din ianuarie 2015.

Am aflat intre timp si multe despre ei si despre organizatia lor Academia NLP Romania: Ovidiu Panea – ITANLP trainer certificat John Grinder, Patrick Merlevede – fondatorul JobEQ Belgia, Anglel Avarez Lorza – poate cel mai tanar trainer NLP New Code din lume,  certificata John Grinder, si Monica Panea, Master Practitioner, coach si trainer autorizat ANPC lucrand cu Richard Bandler… ma rog, lucruri care nu mi se par acum atat de importante ca experienta din care am fost parte.

Asa ca am devenit membru al Academiei NLP Romania, un fel de cercetator-cautator-inovator al structurii magicului prin care noi, oamenii, precepem si transformam  realitatea.

Incepand cu mine.

De fapt suntem, permanent doar la o verb distanta de ceea ce ne va schimba viata.

Un verb de actiune.

Like it? Share It!
Share on Google+Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterPin on Pinterest