INSOLVENTA COMPETENTEI?
Cam acum vreo trei luni stăteam cu un prieten de la o firma cu ștaif în evaluări la un pahar de Budurească la Ceaunul Spart în centrul vechi al Bucureștiului și ne delectam privind de sus forfota străzii, vinerea noaptea când parcă oamenii scapă de frâie și se aruncă “Limitless” în petreceri și viața de noapte a orașului. Modelul era clasic, îl regăsisem în marile orașe, Londra, New York, Paris când libertatea individuală explodează în orice fel de manifestare posibilă… sau penibilă. Brusc, o întreabare a amicului meu îmi ridică părul pe ceafă: “Câți dintre ăștia crezi că mai au săptămâna viitoare job?” ,” De ce mă întrebi?” îi răspund încercând “idiot” să evit o discuție “professional” la o tochitură moldovenească. Dacă întreb de ce, primesc ce întreb, lanțul de găt care mă trage într-o conversație pe care “încercam” să o evit (încercare=nereușită). “La câte firme am în evaluări pentru insolvență sau faliment… ăștia zboară primii!”. Răspunsul său mă scoate instantaneu din pantofi, Și atunci m-am lansat:
Excelența si performanța în afaceri se construiesc cu oameni. O companie fără oameni este doar un document pe o foaie de hârtie. Există doar ca o halucinație birocratică, semn că sistemul economic s-a îmbolnăvit.
Acest truism este de multe ori uitat. Si se ajunge ca într-o comedie absurdă sa fie evaluată o organizație, de exemplu un “sistem complex de print digital”… fără oameni. Fără operatorii sistemului cu toată baza lor de competențe cumulate în 10-20 de ani, fără cei care știu să opereze echipamentele companiei. Și așa organizația ajunge să valoreze câțiva cenți la fier vechi = valoare de vânzare forțată. Cunosc câteva companii intrate în dificultate sau chiar în insolvență unde factorii de decizie (tot oameni) au decis ca angajații-specialiști sunt “disponibilizabili” și competențele se pot transfera odată cu manualul de operare. Sau organizații în care principiul concedierii se fundamenta pe o listă în Excell ordonată descrescător dupa salariu – aveau o reducere de buget, băgau un =sum() și ordonau de la salariu cel mare in jos și… au îndeplinit planul.
Ce spun e de bun simț elementar, nu? Dar bunul simț nu implică bunele practici ! O organizație, companie, guvern sau administrație locala există pentru ca există oamenii. Cu idei, competențe, valori, erori, etc. Și dacă ai un șef cu patru ochi, două brațe, urechi verzi, care respiră azot și halucinează fixat pe scaunul directoral… că e extraterestru, ia-l cu binișoru’ și pune-l să vadă documentarul Life After People. Va înțelege chiar dacă nu e în marțiana lui veche. Dacă însă tu ești marțianul îți propun să te oprești din citit și să te uiți la film acum. Sau schimbă jocul că ai greșit secolul. Ești in XXI.
In majoritatea acestor cazuri manifestările de Orgoliu, Egou, Suficiență, Omniscență sunt lacune grave în palierele înalte ale piramidei lui Maslow unui manager, proprietar, stakeholder sau chiar practician în insolvență. Iar filtru de securitate al conștientului, bariera înalțată împotriva ideilor sugestiilor și inovării, nu face altceva decât să mediocrizeze și omul și afacerea, și doar aparent dar letal, asigură control și stabilitate.
Soluția este o transformare atât a omului de actiune cât și de decizie (board-ul “tot oameni”) . Leaderii acestei lumi, cei ce schimbă direcția de evoluție a omenirii, sunt oameni deschiși la sugestii și experiențe personale (legea Ashby’s Requisite Variety, demonstrează ca elementul cel mai flexibil dintr-un sistem guvernează sistemul) din care învață cu aceeași plăcere a descoperirii ca acel copil mic care începe să meargă prima oară, având capacitatea extraordinară de a învăța din prima încercare.
Aceasta învățare – prin copiere -presupune oprirea filtrelor critice într-o stare numită în Noul Cod NLP “Know Nothing State”. Și presupune cel puțin atingerea unui grad înalt de CFB (critical filter bypass, foarte folosit în neuromarketing) în timpul învățării.
Aici ai o hartă a competențelor umane ce satisfac năzuința omului normal către excelență. Excelență fără de care copiii nu ar învăța niciodată să meargă… bine. Cât anume vrea fiecare să și-o completeze, ține de dorința și nevoia personală. Pe scurt de intenția ta.
Și atunci da, este adevărat, competențele se pot transfera de la un angajat la altul prin tehnicile de modelare/copiere, precum un software instalat pe un computer optimizat și devirusat.
Iar omul, principalul motor în Economie, acum când am început era Economiei Creative, o economie bazată pe emisfera nedominantă a oamenilor, cum Iain McGilchris explica documentat în “Master and His Emissary”, omul, acum, poate începe transformarea personală către înalta performanță și excelență în familie, în societate și în afaceri.
Am plecat din Centrul Vechi prieteni, după o dialectică sănătoasă “în vârful picioarelor”, amicul meu rămânând să mediteze la posibilitatea evaluării competențelor umane, aplicate în insolvență și faliment. Iar eu m-am reîntors la studiul și educația performanței și excelenței umane pe care CoEvolve, ca organizație neguvernamentală, îl are ca misiune. Și așa m-am întors la finalizarea acestui articolul publicat prin amabiliatea și competențele celor de la PayLogic, doar o introducere într-un șir de materiale ce îți vor propune documentații, filme și mai ales aplicații practice ale transformării spre performanța și excelența personală. Incepând cu “fericirea la…. locul de muncă”, “misiunea personală & eficacitatea”, “participarea la vot & managementul de proiect”. Voi pune semne de întrebare grele pe efectele brainstorming-ului, sau “active listening” și te voi introduce în eficiența conceptului de “pet de birou” și memoria kinestezică. Vei afla principiile de learning din Navy Seals, “cum să-ți scrii memoriile viitoare” și bazele neuromarketing-ului. Și multe altele după nevoile și dorințele cititorilor. Cred că înțelegi acum de ce feedback-urile, comentariile și întrebările tale sunt importante